1 Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:
2 ,,Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă? 3 De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite. 4 Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau. 5 Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău? 6 Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?
7 Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi? 8 După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele! 9 Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui. 10 Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi! 11 Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.
12 Un cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare. 13 În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc, 14 m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut. 15 Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul... 16 Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor: 17 ,,Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut? 18 Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi, 19 cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme! 20 De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei. 21 Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!
1 Strigă acum! Cine îţi va răspunde? Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi? 2 Nebunul piere ucis de mînia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui. 3 Am văzut pe un nebun prinzînd rădăcină; apoi deodată i-am blestemat locuinţa. 4 Fiii lui n'au noroc, sînt călcaţi în picioare la poartă, şi nimeni nu i scapă! 5 Secerişul lui este mîncat de cei flămînzi, cari vin să -l ia chiar şi din spini, şi averile lui sînt înghiţite de oameni însetaţi. 6 Nenorocirea nu răsare din ţărînă, şi suferinţa nu încolţeşte din pămînt. 7 Omul se naşte ca să sufere, după cum scînteia se naşte ca să zboare.
8 Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu. 9 El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr. 10 El varsă ploaia pe pămînt, şi trimete apă pe cîmpii. 11 El înalţă pe cei smeriţi, şi izbăveşte pe cei necăjiţi. 12 El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, şi mînile lor nu pot să le împlinească. 13 El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sînt răsturnate: 14 dau peste întunerec în mijlocul zilei, bîjbăie ziua nameaza mare ca noaptea. 15 Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor, şi -l scapă din mîna celor puternici. 16 Aşa încît nădejdea sprijineşte pe cel nenorocit, iar fărădelegea îşi închide gura.
17 Ferice de omul pe care -l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic. 18 El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mîna Lui tămăduieşte. 19 De şase ori te va izbăvi din necaz, şi de şapte ori nu te va atinge răul. 20 El te va scăpa de moarte în vreme de foamete, şi de loviturile săbiei în vreme de război. 21 Vei fi la adăpost de biciul limbii, vei fi fără teamă cînd va veni pustiirea. 22 Vei rîde de pustiire ca şi de foamete, şi nu vei avea să te temi de fiarele pămîntului. 23 Căci vei face legămînt pînă şi cu pietrele cîmpului, şi fiarele pămîntului vor fi în pace cu tine. 24 Vei avea fericire în cortul tău, îţi vei găsi turmele întregi, 25 îţi vei vedea sămînţa crescîndu-ţi, şi odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe cîmp. 26 Vei intra în mormînt la bătrîneţă, ca snopul strîns la vremea lui. 27 Iată ce am cercetat, şi aşa este! Ascultă, că sînt spre folosul tău!``