11 Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine, nu este de obîrşie omenească; 12 pentrucă, n'am primit -o, nici n'am învăţat -o dela vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos. 13 Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religiunea Iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, şi făceam prăpăd în ea; 14 şi cum eram mai înaintat în religiunea Iudeilor de cît mulţi din neamul meu, de o vîrstă cu mine. Eram însufleţit de o rîvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti. 15 Dar cînd Dumnezeu-care m'a pus deoparte din pîntecele maicii mele, şi m'a chemat prin harul Său, -a găsit cu cale 16 să descopere în mine pe Fiul Său, ca să -L vestesc între Neamuri, îndată, n'am întrebat pe niciun om, 17 nici nu m'am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m'am dus în Arabia. Apoi m'am întors din nou la Damasc.
18 După trei ani, m'am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa, şi am rămas la el cincisprezece zile. 19 Dar n'am văzut pe niciunul altul dintre apostoli, decît pe Iacov, fratele Domnului. 20 În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint. 21 După aceea m'am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei. 22 Şi eram încă necunoscut la faţă Bisericilor lui Hristos, cari sînt în Iudea. 23 Ele auzeau doar spunîndu-se: ,,Cel ce ne prigonea odinioară, acum propovăduieşte credinţa, pe care căuta s'o nimicească odinioară.`` 24 Şi slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.