1 Am ridicat din nou ochii şi m'am uitat, şi iată că patru cară ieşeau dintre doi munţi; şi munţii erau de aramă. 2 La carul dintîi erau nişte cai roşi, la al doilea car cai negri, 3 la al treilea car cai albi, şi la al patrulea car cai bălţaţi şi roşi. 4 Am luat cuvîntul, şi am zis îngerului, care vorbea cu mine: ,,Ce înseamnă aceştia, domnul meu?`` 5 Îngerul mi -a răspuns: ,,Aceştia sînt cele patru vînturi ale cerurilor, cari ies din locul în care stăteau înaintea Domnului întregului pămînt.`` 6 Caii cei negri, înhămaţi la unul din cară, s'au îndreptat spre ţara dela miază-noapte, şi cei albi au mers după ei; cei bălţaţi s'au îndreptat spre ţara de miază-zi. 7 Cei roşi au ieşit şi ei şi au cerut să meargă să cutreiere pămîntul. Îngerul le -a zis: ,,Duceţi-vă de cutreieraţi pămîntul!`` Şi au cutreierat pămîntul. 8 El m'a chemat, şi mi -a zis: ,,Iată că cei ce se îndreaptă spre ţara de miază-noapte fac să se mai potolească mînia Mea în ţara dela miază-noapte.``