23 Asupra Damascului. Hatmanul şi Arpadul sînt roşi de ruşine, căci au auzit o veste rea şi tremură; frica lor este ca o mare înfuriată, care nu se poate potoli. 24 Damascul este topit, se întoarce să fugă, îl ia groaza, îl apucă neliniştea şi durerile, ca pe o femeie în durerile naşterii. - 25 ,,Ah! cum nu este cruţată cetatea slăvită, cetatea bucuriei mele!`` - 26 ,,De aceea tinerii ei vor cădea pe uliţe, şi toţi bărbaţii ei de război vor pieri în ziua aceea, zice domnul oştirilor.`` 27 ,,Voi pune foc zidurilor Damascului, şi va mistui casele împărăteşti din ben-Hadad.``