1 (O cîntare. Un psalm al lui David.) Gata îmi este inima să cînte, Dumnezeule! Voi cînta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea! 2 Deşteptaţi-vă, alăută şi arfă! Mă voi trezi în zori de zi. 3 Te voi lăuda printre popoare, Doamne, Te voi cînta printre neamuri. 4 Căci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai pe sus de ceruri, iar credincioşia Ta pînă la nori.
5 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste tot pămîntul! 6 Pentru ca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!
7 Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui: ,,Voi birui, voi împărţi Sihemul, voi măsura valea Sucot; 8 al Meu este Galaadul, al Meu Manase; Efraim este întăritura capului Meu, şi Iuda, toiagul Meu de cîrmuire; 9 Moab este ligheanul în care Mă spăl; Îmi arunc încălţămintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra ţării Filistenilor!``
10 Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom? 11 Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre? 12 Dă-ne ajutor în necaz, căci zădarnic este ajutorul omului. 13 Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi; El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.